Înregistrarea Chipului unei Persoane ca Marcă

Introducere

Într-o lume în care protecția identității și a imaginii personale devine din ce în ce mai importantă, se ridică întrebări legate de posibilitatea de a înregistra chipul unei persoane ca marcă. Înregistrarea unei mărci este un instrument esențial pentru protejarea proprietății intelectuale, oferind titularului drepturi exclusive asupra unui semn distinctiv. Însă, când vine vorba despre chipul uman, acest aspect ridică provocări suplimentare, mai ales în raport cu legislația din România.

Ce este o marcă și ce poate fi înregistrat ca marcă?

Conform Legii nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, marca este definită ca „orice semn susceptibil de reprezentare grafică care servește la distingerea produselor sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele ale altora”. Aceasta poate include cuvinte, desene, litere, cifre, culori, forme tridimensionale, sunete sau orice combinație a acestora.

Chipul uman poate fi privit ca un semn grafic distinctiv. Însă, ca să fie înregistrat ca marcă, trebuie să îndeplinească anumite criterii esențiale, printre care:

• Distinctivitatea: Chipul trebuie să fie suficient de distinctiv pentru a permite consumatorilor să asocieze imaginea cu o anumită sursă de produse sau servicii. În general, imaginea unei persoane poate să îndeplinească acest criteriu, mai ales dacă este vorba despre o persoană cunoscută sau celebră.
• Reprezentarea grafică: Legea română cere ca marca să fie redată grafic. Aceasta poate însemna fotografii, desene, sau alte tipuri de reprezentări vizuale ale chipului.

Aspecte juridice și etice legate de protecția chipului uman

Chipul unei persoane face parte din dreptul la imagine, un drept personal fundamental protejat de Codul Civil român. În acest context, utilizarea și înregistrarea chipului unei persoane ca marcă trebuie să respecte aceste drepturi. Fără consimțământul persoanei respective, înregistrarea chipului său ca marcă ar putea încălca drepturile la imagine, intimitate și viață privată.

În plus, articolul 73 din Codul Civil precizează că orice utilizare a imaginii unei persoane, fie prin fotografiere, fie prin reproducerea sau utilizarea acesteia în scopuri comerciale, trebuie să fie realizată cu acordul acelei persoane. Nerespectarea acestui principiu poate atrage răspunderea civilă și penală.

Procedura de înregistrare a mărcii în România

Pentru a înregistra chipul unei persoane ca marcă, solicitantul trebuie să urmeze procedura generală de înregistrare a unei mărci la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM). Aceasta implică depunerea unei cereri care să conțină reprezentarea grafică a chipului și să descrie produsele sau serviciile pe care marca le va acoperi.În cazul chipului uman, este esențial ca solicitantul să demonstreze că deține drepturile necesare pentru utilizarea și exploatarea imaginii respective. În lipsa acestora, OSIM poate refuza înregistrarea, invocând motive legate de încălcarea drepturilor personale ale unei alte persoane sau lipsa distinctivității mărcii.

Jurisprudență și exemple

Deși în România cazurile de înregistrare a chipului uman ca marcă sunt rare, în jurisprudența internațională există exemple semnificative. În multe țări, chipurile celebrităților sau ale persoanelor publice au fost înregistrate ca mărci comerciale pentru a proteja exploatarea comercială a imaginii lor. Totuși, aceste înregistrări se fac, de obicei, cu scopul de a evita utilizarea abuzivă a imaginii de către terți și de a controla asocierea cu produse sau servicii specifice.

Un exemplu relevant este cazul fotbalistului David Beckham, care a înregistrat chipul său ca marcă în diverse jurisdicții pentru a proteja folosirea comercială a imaginii sale în campanii publicitare și alte produse de brand. Astfel de cazuri indică faptul că, în circumstanțe potrivite, chipul unei persoane poate fi considerat o marcă.

Concluzie

Înregistrarea chipului unei persoane ca marcă în România este posibilă, însă implică o serie de provocări și limitări legale. Deși chipul poate fi considerat un semn distinctiv, solicitantul trebuie să obțină consimțământul expres al persoanei respective și să demonstreze că nu încalcă drepturile la imagine și viață privată. În plus, chipul trebuie să fie suficient de distinctiv și susceptibil de reprezentare grafică pentru a se califica drept marcă.

Legislația română este armonizată cu reglementările europene și internaționale în acest sens, iar protejarea chipului unei persoane prin înregistrarea sa ca marcă poate fi o metodă eficientă de a preveni utilizarea abuzivă a imaginii în scopuri comerciale neautorizate.