,,
În sistemul judiciar românesc, hotărârile judecătorești sunt esențiale pentru soluționarea litigiilor și pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor părților implicate. Totuși, uneori se întâmplă ca o hotărâre să nu fie completă sau să conțină omisiuni care necesită corectare. În astfel de cazuri, legea română permite părților să solicite completarea hotărârii printr-o cerere specială.
Cererea de completare a hotărârii este un mecanism juridic prin care părțile implicate într-un proces pot solicita instanței să adauge sau să corecteze elemente esențiale ale hotărârii pronunțate, atunci când aceasta nu este completă sau nu reflectă în mod adecvat soluția dorită. Această cerere nu urmărește schimbarea fondului hotărârii, ci doar completarea lacunelor sau corectarea erorilor materiale.
Reglementările referitoare la cererea de completare a hotărârii sunt incluse în Codul de Procedură Civilă din România. Conform articolului 453 din acest cod, părțile pot solicita completarea hotărârii atunci când instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale,
Să presupunem că într-un proces civil instanța a dispus ca o parte să plătească o sumă de bani, dar nu a specificat clar care sunt termenele și modalitățile de plată. În acest caz, partea interesată poate solicita completarea hotărârii pentru a adăuga aceste detalii esențiale, astfel încât hotărârea să fie completă și executorie în mod corespunzător.
Cererea de completare a hotărârii asigură claritatea și eficiența sistemului juridic, prevenind interpretările greșite și facilitând executarea corectă a deciziilor instanței. De asemenea, ajută la evitarea litigiilor ulterioare care ar putea apărea din cauza unor omisiuni sau erori necorectate în hotărârea inițială.