Decăderea din drepturile de marcă

Decăderea din drepturile conferite de marcă presupune radierea mărcii din Registrul mărcilor, titularul acesteia pierzând toate drepturile pe care le deținea în virtutea mărcii. 

Acțiunea de decădere poate fi introdusă de orice persoană care justifică un interes. 

Instanța competentă să soluționeze acțiunea este Tribunalul București, indiferent de domiciliile/sediile sociale ale părților implicate în proces. 

Acțiunea poate fi formulată oricând în perioada de protecție a mărcii. 

Pentru a solicita decăderea din drepturile conferite de marcă, este necesară îndeplinirea uneia dintre condițiile de mai jos: 

1) Dacă titularul mărcii nu a folosit marca într-o perioada neîntreruptă de 5 ani pentru produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată. Termenul de 5 ani începe sa curgă de la momentul încheierii procedurii de înregistrare, respectiv de la data înscrierii mărcii în Registrul Mărcilor. 

Această condiție nu se consideră îndeplinită în situația în care titularul mărcii face dovada unor motive întemeiate pentru care marca nu a fost utilizată. Motivele întemeiate ce au împiedicat folosirea mărcii trebuie sa fie independente de voința titularului. 

Cu titlu de exemplu, menționăm interdicția comercializării pe teritoriul României a produselor pentru care marca a fost înregistrată, interdicție data de autorități. Această situație este independentă de voința sau acțiunile titularului mărcii.

Deși regula generală în materia proceselor este că reclamantul trebuie să facă dovada celor susținute în acțiune, în cazul acțiunii în decădere, dovada probei aparține pârâtului, respectiv titularului mărcii, acesta având obligația de a dovedi folosirea mărcii în perioada de 5 ani de la înregistrare sau a motivului ce a condus la imposibilitatea folosirii. 

 2) După înregistrarea mărcii, aceasta a devenit uzuală în domeniul pentru care a fost înregistrată, situație care poate deriva sau nu din acțiunile sau inacțiunile titularului. 

Această condiție presupune ca denumirea care a fost înregistrată ca marca să devina uzuală pentru desemnarea unui produs, sau unui sector de activitate, astfel că nu poate constitui proprietatea exclusiva a unei persoane, chiar dacă acea persoana a fost cea care a creat și înregistrat această denumire. 

In acest sens, exemplificăm mărcile “Xerox”, “Superglue”, “Jacuzzi”, “Aspirina”, “Aragaz”. 

3) Denumirea mărcii este susceptibilă de a induce publicul în eroare cu privire la natura, calitatea sau proveniența geografică a produselor ori serviciilor pentru care a fost înregistrată. 

Aceasta presupune că denumirea mărcii include termeni care fac referire directă sau sugestivă la un produs sau o zonă geografică, de natură a induce publicului convingerea că produsul sau serviciul îndeplinește aceste criterii. 

In acest sens, exemplificăm marca de vodkă “Moskoff”. Denumirea mărcii genera o asociere intre vodka Moskoff și Moscova, consumatorul având convingerea că aceasta este produsă în Moscova. Însă, era produsă în România, motiv pentru care s-a dispus decăderea titularului din drepturile acestei mărci. 

4) Marca a fost înregistrată pe numele unei persoane care nu și-a exprimat acordul în acest sens.

Avocat Mădălina Dicu este specializată în litigiile din domeniul proprietății intelectuale, oferind atât servicii de consultanță, cât și asistare și reprezentare în fata OSIM și a instanțelor de judecată.