Decizie de impunere retroactivă privind impozitul pe clădiri

Sunt foarte des intalnite situatiile in care Directia de Impozite si Taxe Locale emite retroactiv decizia de impunere privind impozitul pe cladiri calculat la o cota de impozitare majorata, urmare a nedepunerii de catre contribuabil a raportului de evaluare a imobilului.

 Conform art458 din Legea nr. 227/2015, „raportul de evaluare trebuie depus pana la primul termen de plata din anul de referinta”. 

Cuantumul impozitului pe cladiri este mentionat in codul fiscal ca fiind intre 0,08% si 0,2% din valoarea impozabila a cladirii. In lipsa raportului de evaluare, impozitul pe cladiri este de 5% din valoarea impozabila a cladirii. 

Intrucat au fost foarte multi contribuabili care nu au avut cunostinta de obligativitatea efectuarii evaluarii, desi au achitat la timp deciziile de impunere cu impozitul calculat de catre organul fiscal, dupa cativa ani au primit o noua decizie de impunere cu impozitul recalculat pentru ultimii 5 ani la cota de 5%.

Etapizand, consiliul local are prima atribuție, respectiv de a stabili cota de impozitare, apoi organul fiscal al unității administrative locale va emite decizia de impunere. La emiterea deciziei, organul fiscal are obligatia de a stabili cota de impozitare aferenta fiecarui contribuabil, dupa mai multe criterii: a fost sau nu efectuat raportul de evaluare, cladirea este rezidentiala sau nerezidentiala etc. 

Ulterior, in functie de categoria in care se incadreaza contribuabilul, se stabileste cota de impozitare aferenta acestuia. 

Astfel, desi consiliul local stabileste in fiecare an cota de impozitare, organele fiscale emit decizii de impunere fara a verifica in ce categorie se incadreaza contribuabilul. 

In prezent, in urma unor verificari mai riguroase, organele fiscale au sesizat ca sunt foarte multi contribuabili ce nu au efectuat raportul de evaluare, motiv pentru care au procedat la emiterea de decizii de impunere retroactive, pe ultimii 5 ani, reprezentand diferenta de impozit. 

Ce se poate in aceasta situatie? 

Fiind o procedura administrativa, supusa legii contenciosului administrativ, este obligatorie formularea unei plangeri prealabile impotrva deciziei de impunere. 

Plangerea se depune si se solutioneaza de catre organul emitent. 

In unanimitate, toate aceste plangeri au fost respinse. 

Ulterior, solutiile primite pot fi atacate la Tribunalul din circumscriptia domiciului petentului. 

Argumente in favoarea admiterii actiunii 

Ca argumente in favoarea anularii deciziei de impunere abuzive, amintim faptul ca, in ceea ce privește abilitatea organului fiscal de a emite o nouă decizie de impunere, dispozițiile legale permit, doar în mod teoretic, o asemenea posibilitate. 

Astfel, conform prevederilor articolului 86 din Codul de procedură fiscală, organul fiscal emite decizie de impunere ori de câte ori acesta modifică baza de impunere ca urmare a unei constatări prealabile a organului fiscal sau în baza unei inspecții fiscale. 

Organul fiscal poate emite o nouă decizie de impunere, însă numai in cazul in care efectuează el însuși o nouă constatare sau în urma unei inspecții fiscale. Însă, situatia expusa mai sus, nu se regaseste in niciuna din modalitatile prevazute de lege pentru emiterea retroactiv a unei decizii de impunere. 

Atitudinea de pasivitate din partea organelor fiscale, nu poate crea obligatii in sarcina contribuabililor.

 In situația în care s-ar reține ca organul fiscal nu a stabilit în mod corect valoarea impozitului pe cladiri pentru o anumita perioada de timp, nu se poate imputa această situație de fapt direct contribuabilului. Cu alte cuvinte, ar însemna ca o culpă a organului fiscal, să fie invocată în sprijinul celui culpabil și împotriva contribuabilului. 

Mai mult, ar însemna că se încalcă două principii de rang primordial ale dreptului, și anume neretroactivitatea legii – prevăzut de articolele 15 din Constituția României și 6 din Noul cod civil precum și certitudinea impunerii – stabilit de articolul 3 din Codul fiscal. 

Principiul certitudinii impunerii reglementat la art. 3 litera b) din Codul fiscal si prevede faptul ca impozitele și taxele reglementate de Codul fiscal, printre care și impozitele aferente cladirilor, să fie cuprinse în norme clare, care să nu conducă la interpretări arbitrare iar termenele, modalitatea și sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv aceștia să poată urmări și înțelege sarcina fiscală ce le revine. Insa, toate dispozitiile legale de mai sus sunt incalcate in situatia in care s-ar mentine legalitatea procedurii organelor fiscale de a reveni pe o perioadă anterioară de 5 ani în stabilirea impozitelor. 

Mai mult decat atat, obligatia de efectuare a evaluarii cladirilor nu le-a fost adusa la cunostinta contribuabililor de catre organelle fiscale. In cele mai multe cazuri, contribuabilii au aflat de aceasta obligatie in momentul in care au primit decizia retroactiva de impunere ce cuprindea diferenta de impozit. 

Fara a se prevala de necunoasterea legii, contribuabilii pot sustine cu succes ca institutiile statului au obligatia de a ii indruma atunci cand acestia nu au cunostinta de obligatiile ce le revin.