,,
1 min de citit
Distinctivitate marcă

În contextul protecției proprietății intelectuale, distinctivitatea unei mărci reprezintă un aspect crucial pentru validitatea și protecția acesteia. 

Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice din România detaliază criteriile și condițiile pe care o marcă trebuie să le îndeplinească pentru a fi considerată distinctivă și, prin urmare, protejată legal.

Ce este o marcă?

Conform Legii nr. 84/1998, o marcă poate fi orice semn susceptibil de reprezentare grafică care servește la distingerea produselor sau serviciilor unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi. Aceste semne pot include cuvinte, desene, litere, cifre, forme tridimensionale, inclusiv formele produsului sau ale ambalajului, combinații de culori, precum și orice combinație a acestor elemente.

Distinctivitatea unei mărci

Distinctivitatea unei mărci se referă la capacitatea acesteia de a distinge produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi. O marcă distinctivă permite consumatorilor să recunoască sursa produselor sau serviciilor și să evite confuzia.

Criterii de distinctivitate

Legea 84/1998 prevede că o marcă trebuie să fie distinctivă pentru a fi înregistrată și protejată. Există mai multe criterii esențiale pentru a stabili dacă o marcă are caracter distinctiv:

  1. Originalitate: Marca trebuie să fie nouă și originală, nu poate fi generică sau comună pentru produsele sau serviciile respective.
  2. Non-descriptivitate: Marca nu trebuie să descrie caracteristicile produselor sau serviciilor (de exemplu, o marcă pentru mere nu poate fi "Mere Dulci").
  3. Non-deceptivitate: Marca nu trebuie să inducă în eroare consumatorii cu privire la natura, calitatea sau proveniența produselor sau serviciilor.
  4. Funcția de identificare: Marca trebuie să fie capabilă să identifice produsele sau serviciile unei întreprinderi specifice și să le distingă de cele ale altor întreprinderi.


Pierderea distinctivității

O marcă poate pierde caracterul distinctiv dacă devine generică, adică dacă este folosită de public pentru a denumi o întreagă categorie de produse sau servicii, nu doar cele ale titularului mărcii (ex.: marca Xerox).

Concluzie

Distinctivitatea unei mărci este esențială pentru protecția acesteia conform Legii nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice. Originalitatea, non-descriptivitatea, non-deceptivitatea și funcția de identificare sunt criterii fundamentale pentru stabilirea caracterului distinctiv al unei mărci. Procesul de înregistrare la OSIM asigură că doar mărcile care îndeplinesc aceste criterii sunt protejate, contribuind astfel la un mediu comercial echitabil și la protejarea drepturilor consumatorilor și ale întreprinderilor.

Comentarii
* E-mailul nu va fi publicat pe site.