Nedepunerea raportului de evaluare a clădirii

Nedepunerea raportului de evaluare a clădirii pentru impozitare, conform Codului Fiscal din România, poate atrage sancțiuni importante pentru contribuabilii care dețin imobile supuse impozitului pe clădiri. Potrivit legislației fiscale în vigoare, acest raport este esențial pentru determinarea corectă a bazei impozabile a clădirii, mai ales în cazul clădirilor care nu sunt utilizate ca locuință sau pentru activități non-rezidențiale, dar și pentru cele deținute de persoane juridice.

Contextul legal

Conform articolului 458 din Codul Fiscal (Legea nr. 227/2015), impozitul pe clădiri se stabilește în funcție de destinația imobilului (rezidențială, nerezidențială sau mixtă), iar în cazul persoanelor juridice sau în cazul clădirilor nerezidențiale deținute de persoane fizice, valoarea impozabilă trebuie determinată pe baza unui raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat.

Lipsa acestui raport conduce la aplicarea unor cote de impozitare mai mari, ceea ce poate reprezenta un cost semnificativ suplimentar pentru contribuabili. Această sancțiune are scopul de a încuraja depunerea raporturilor de evaluare la timp și de a evita fraudele sau evaziunile fiscale prin subevaluarea clădirilor.

Termene pentru depunerea raportului de evaluare

Conform legislației, contribuabilii sunt obligați să depună raportul de evaluare la autoritățile fiscale locale în termen de 5 ani de la ultima evaluare. După expirarea acestui termen, este necesară depunerea unui nou raport de evaluare, pentru a se actualiza valoarea de piață a imobilului. Dacă acest document nu este depus, autoritățile fiscale vor recurge la evaluarea imobilului conform unor reguli prestabilite care implică o supraimpozitare.

Sancțiuni pentru nedepunerea raportului de evaluare

Dacă raportul de evaluare nu este depus în termenul legal, contribuabilii sunt sancționați prin aplicarea unei cote de impozitare majorate. Codul Fiscal prevede că în lipsa acestui document, impozitul pe clădiri va fi calculat după următoarele cote:

• Pentru clădirile rezidențiale deținute de persoane juridice, în lipsa unui raport de evaluare, cota de impozitare este de 5% din valoarea impozabilă.
• Pentru clădirile nerezidențiale deținute de persoane fizice sau juridice, în absența raportului de evaluare, se aplică o cotă de impozitare de 2% din valoarea impozabilă.

Aceste cote sunt semnificativ mai mari decât cele aplicate în cazul depunerii la timp a raportului de evaluare, care variază în funcție de localitate și tipul clădirii, dar se situează de obicei între 0,08% și 0,2% pentru clădirile rezidențiale și între 0,2% și 1,3% pentru clădirile nerezidențiale.

Exemplu practic

Un contribuabil persoana juridică ce deține o clădire nerezidențială evaluată la 1.000.000 lei ar putea plăti un impozit anual de aproximativ 10.000 lei (cota de 1%), dacă depune raportul de evaluare la timp. În lipsa acestui raport, impozitul ar crește la 50.000 lei (5% din valoarea impozabilă), generând un cost suplimentar semnificativ.

Procedura de actualizare a valorii impozabile

Pentru a evita sancțiunile, contribuabilii trebuie să respecte procedura de evaluare a clădirilor, care implică următorii pași:

1. Angajarea unui evaluator autorizat de către Asociația Națională a Evaluatorilor Autorizați din România (ANEVAR).
2. Întocmirea raportului de evaluare conform standardelor ANEVAR, care stabilește valoarea de piață a imobilului.
3. Depunerea acestui raport la autoritatea fiscală locală, înainte de expirarea termenului legal de 5 ani de la ultima evaluare.

Concluzii

Nedepunerea raportului de evaluare al clădirii atrage sancțiuni considerabile, sub forma unor cote majorate de impozitare. Este crucial ca persoanele fizice și juridice care dețin imobile supuse impozitării să își îndeplinească această obligație fiscală pentru a evita plata unor impozite mai mari. Prin respectarea termenelor și depunerea la timp a raporturilor de evaluare, contribuabilii pot asigura că plătesc doar impozitele corespunzătoare valorii reale a imobilului.