Stabilirea instanței competente în procesele de divorț - Ce înseamnă "ultima locuință comună"

Art. 915 alin. 1 Cod Procedură Civilă prevede faptul ca “Cererea de divorț este de competenta judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în tara şi instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul.” 

"Domiciliu comun" in acceptiunea legiuitorului, semnifică ultima locuință în care soții au convietuit în mod efectiv, unde s-a desfășurat viața lor de familie. Chiar si in situatia in care cei doi soti au domiciliul de drept, adica cel mentionat in cartile de identitate, la o alta adresa, sau la alte adrese decat cea la care au locuit efectiv, la stabilirii instantei competente se va avea in vedere locuinta in fapt. 

In acest sens, s-a pronuntat si Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia nr. 1591/23.07.2020. 

Daca cei doi soti nu au locuit impreuna pe parcursul casniciei, domiciliul comun va fi considerat locuința soțului la care se află copiii. In situatia in care din casnicie nu au rezultat copii, cererea de chemare in judecata se va introduce la domiciliul paratului, astfel cum prevede textul de lege de mai sus. 

Astfel, domiciliu comun, in sensul legii, reprezinta adresa la care soții au locuit efectiv împreună. Fiind vorba despre o chestiune de fapt, dovada locuinței comune se poate face, în principiu, prin orice mijloc de probă.