Proprietate intelectuală

Scurta descriere a procedurii de înregistrare marca

Situațiile în care se poate solicita decăderea din drepturile de marca

Taxele percepute de OSIM în vederea înregistrării unei mărci

Ce este clasificarea Nisa? Care sunt clasele Nisa?

Știai că dacă iți înregistrezi marca la nivel național sau European, poți recupera 75% din taxele achitate?

Decăderea unei mărci înregistrate din cauza nefolosirii în România

Procedura de anulare a unei mărci înregistrate cu rea credință

Importanta înregistrării la ORDA a aplicațiilor și a programelor de calculator

Considerații legale privind importanta înregistrării unei marci

Înregistrarea unei mărci în România reprezintă o mișcare strategică crucială pentru orice companie sau antreprenor.

Ce poți face dacă cineva folosește o denumire identică sau similară cu marca ta înregistrată

Restricții și excepții referitoare la ceea ce poate fi înregistrat ca marcă

În acest articol, vom explora în detaliu semnificația licenței unei mărci, impactul său asupra brandului și modul în care poate influența succesul unei afaceri

Atât brevetul, cât și marca reprezintă instrumente esențiale pentru protejarea intereselor unei companii în lumea afacerilor. Insă, ele sunt distincte în ceea ce privește obiectivele și domeniile lor de aplicare.

În acest articol, vom explora în detaliu Fondul „Ideas Powered for Business” și impactul său pozitiv asupra comunității de afaceri din UE

Cesiunea mărcii reprezintă un proces legal complex, cu implicații semnificative asupra drepturilor de proprietate intelectuală înregistrate în România.

În ciuda avantajelor evidente ale înregistrării mărcii, există situații în care alte părți interesate pot avea obiecții și pot face opoziție împotriva acestui proces.

Înregistrarea numelui personal ca marcă poate fi o strategie eficientă de protejare a identității și de consolidare a unei imagini profesionale.

Înregistrarea unei mărci la Oficiul Proprietății Intelectuale a Uniunii Europene (EUIPO) este un pas esențial pentru protejarea identității și reputației unui brand pe piața europeană.

Acest articol oferă o privire de ansamblu asupra a ceea ce nu poate fi înregistrat ca marcă la EUIPO și ar trebui să fie util pentru cei interesați de protejarea proprietății intelectuale în Uniunea Europeană.

În acest articol, vom explora pașii esențiali și drepturile implicate în procedura de opoziție în cadrul EUIPO.

O analiză comparativă între marca națională și marca europeană

Acest articol explorează procedura de cercetare prealabilă și importanța sa în procesul de înregistrare a mărcilor.

Distinctivitatea unei mărci se referă la capacitatea acesteia de a distinge produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi.

Descriptivitatea unei mărci se referă la capacitatea acesteia de a descrie caracteristicile produselor sau serviciilor pentru care se solicită protecția.

Cazurile principale în care poate fi solicitată interzicerea utilizării unei denumiri conform legislației din România

Ce înseamnă exact monitorizarea mărcii și cum este reglementată aceasta în contextul legislativ românesc?

În acest articol, vom explora importanța monitorizării continue a unei mărci și cum aceasta poate influența protecția și creșterea afacerii tale.

O marcă lipsită de caracter distinctiv poate fi înregistrată dacă solicitantul poate demonstra că, înainte de data cererii de înregistrare, marca a dobândit caracter distinctiv în urma utilizării sale.

Înregistrarea denumirii unei societăți ca marcă reprezintă un pas fundamental în protejarea acestui element important de identificare și diferențiere pe piață.

În România, înregistrarea unei mărci este reglementată de Legea nr. 84/1998, care oferă protecție legală atât pentru mărcile tradiționale (nume, logo-uri, simboluri), cât și pentru elemente moderne, precum denumirile de domenii (site-uri web).

Diferențe Majore între Cesiunea Totală și Cesiunea Parțială

Cesiunea și licențierea unei mărci sunt două mecanisme juridice distincte prin care drepturile asupra unei mărci pot fi transferate sau utilizate de către terți.

Marca colectivă reprezintă un instrument puternic de protecție a intereselor economice ale unui grup de producători sau prestatori de servicii din România.

În articol vom explora diferențele dintre licența exclusivă și licența neexclusivă în conformitate cu legislația națională.

Înregistrarea simbolurilor religioase ca marcă în România este un proces guvernat de reguli stricte menite să protejeze atât interesul public, cât și respectul față de tradițiile și credințele religioase.

Mărcile care sunt considerate contrare acestor principii sunt respinse la înregistrare deoarece ar putea aduce ofense societății sau anumitor grupuri, ar putea incita la comportamente ilegale sau ar putea submina valorile sociale fundamentale.

​Într-o lume în care protecția identității și a imaginii personale devine din ce în ce mai importantă, se ridică întrebări legate de posibilitatea de a înregistra chipul unei persoane ca marcă.

Avizul de refuz provizoriu pentru marcă este un instrument legal prin care OSIM notifică solicitantul cu privire la neregulile sau problemele legate de cererea sa de înregistrare.

Marca tridimensională face parte dintr-o categorie specială de mărci care nu se limitează la semnele tradiționale (cuvinte, litere, cifre sau desene), ci protejează forma tridimensională a produselor sau ambalajelor.

O marcă devine uzuală atunci când este folosită de consumatori în mod generic pentru a desemna o categorie de produse sau servicii, pierzându-și astfel caracterul distinctiv.

Se consideră că două mărci sunt similare dacă sunt suficient de asemănătoare încât un consumator mediu să confunde sursa acestor produse sau servicii.

Termenul „risc de confuzie” se referă la probabilitatea ca publicul să confunde două mărci distincte, datorită similarității lor.

Marca comunitară este o marcă înregistrată care oferă protecție juridică la nivelul tuturor statelor membre UE.

Acest articol oferă o privire de ansamblu asupra distincțiilor fundamentale dintre mărcile verbale și cele figurative

Marca de certificare reprezintă o formă oficială prin care un produs, serviciu sau proces este recunoscut ca îndeplinind anumite standarde și criterii specifice, stabilite prin lege sau prin autoritățile competente.